Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
Luni, 4 noiembrie, elevii și copiii de grădiniță încep al doilea modul de cursuri, care durează șapte săptămâni / Prima plată a burselor se va face pe 20 noiembrie, pentru lunile septembrie și octombrie

Luni, 4 noiembrie, elevii și copiii de grădiniță încep modulul al doilea de cursuri, potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educaţiei. Vacanța de toamnă din anul școlar 2024-2025 a avut loc în perioada 25 octombrie (vineri, după terminarea cursurilor) – duminică, 3 noiembrie.
Al doilea modul de cursuri începe luni, 4 noiembrie, și durează până vineri, 20 decembrie, adică ține șapte săptămâni, conform structurii anului școlar aprobată prin ordin de ministru.
Organizarea anului școlar 2024-2025 este pe module/intervale de cursuri, la fel ca anul școlar anterior. Sunt cinci module, despărțite de cinci vacanțe. Cursurile anului școlar 2024-2025 au început luni, 9 septembrie.
Prima plată a burselor din anul școlar 2024-2025 se va face pe 20 noiembrie, pentru lunile septembrie și octombrie, urmând ca bursele să se plătească lunar, de către școli, la data de 20 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, conform metodologiei de acordare a burselor școlare.
Până pe 20 octombrie, școlile au avut de transmis la inspectoratele școlare (ISJ/ISMB) prima listă de beneficiari din anul școlar în curs, pe tipuri de burse și sumele estimate pentru plata burselor atât pentru luna septembrie, cât și pentru luna octombrie...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
4 noiembrie 2024

Sufletul copilului nostru se hrănește cu timp și atenție, spune Melania Dragomir, directorul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Timiș: Copiii noștri vorbesc cu un părinte care are un laptop în față, un telefon sau foarte, foarte multe lucruri de făcut

,,Avem numeroase solicitări pentru profesori logopezi”, spune Melania Dragomir, director al Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Timiș, pentru TVR Timișoara. Aceasta a spus că „noi am văzut încă din pandemie că au ajuns la școală copii care vorbesc foarte greu sau deloc, sau au tulburări de limbaj”. „Sunt copii tipici, fără probleme, dar copii cu care nu s-a vorbit acasă”, a precizat Melania Dragomir.
Melania Dragomir: Sufletul copilului nostru se hrănește cu timp și atenție. În momentul în care noi nu mai avem timp, chiar mă gândeam la tinerii părinți ce greu este pentru ei în momentul de față să crească copiii, pentru că acum parcă timpul a intrat la apă. Tehnologia asta ne-a luat telefonul mobil, ne-a luat bucăți de viață, aș putea să spun. Se vede foarte bine. De ce? Ajung la grădiniță și copii nonverbali, ajung la școală copii nonverbali...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

18 septembrie 2024

Concurs profesori metodiști – an școlar 2024-2025
Care sunt criteriile generale pe care trebuie să le îndeplinească profesorii

Ministerul Educației a trimis precizări referitoare la corpul profesorilor metodiști în anul școlar 2024-2025, potrivit unui document obținut de Edupedu.ro. Este vorba despre adresa Ministerului Educației nr. 2938/DGMRURS/09.09.2024. Conform sursei citate, corpul de profesori metodiști trebuie definitivat în fiecare județ până pe 4 octombrie.
Până la data de 4 octombrie, inspectoratele școlare trebuie să transmită Ministerului Educației decizia inspectorului școlar general privind componența corpului de profesori metodiști, un raport succint despre procesul de selecție din acest an și un tabel centralizator după modelul comunicat în teritoriu.

Procesul de selecție a metodiștilor inspectoratului școlar pentru anul şcolar 2024-2025
Potrivit Ministerului Educației, fiecare inspectorat școlar realizează o evaluare a activității de metodist a profesorilor încadrați pe această poziție în anul școlar trecut și, pe baza unor criterii generale specifice și cu acordul acestora, le reconfirmă statutul în anul școlar 2024 – 2025.

Nu pot avea calitatea de metodist al inspectoratului școlar persoanele care în anul școlar 2024-2025 ocupă funcții de conducere sau de îndrumare și control.


Criteriile generale pentru selecția unor noi cadre didactice, potrivit adresei Ministerului Educației:
a) studii: superioare, corespunzătoare funcției didactice ocupate;
b) statut profesional: titular în învăţământul preuniversitar de stat;
c) evoluție în carieră: minimum gradul didactic II;
d) calitatea activității didactice: calificativul anual Foarte bine, obținut în fiecare dintre ultimii cinci ani şcolari;
e) experiență în desfăşurarea activității de mentorat didactic sau a unor activități de tip metodic, experiență certificată de conducerea unității de învăţământ în baza activităților desfăşurate de candidat în ultimii trei ani scolari.

N-am fost doctor la Auschwitz, am fost vizitatorul cu nr. 3…456 care a retrăit o filă neagră a istoriei, după 66 de ani!

Ștefana Popa

N-am fost doctor la Auschwitz, am fost vizitatorul cu nr. 3…456 care a retrăit o filă neagră a istoriei, după 66 de ani!

Mai aveam o zi, iar noi elevii de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Oradea ne pregăteam atât sufletește cât și psihic să ajungem în Polonia…Doar o zi și îmi doream atât de mult să ajung acolo …la Auschwitz. Să dezvălui adevărul ce-mi pătrundea sufletul de atâta timp.

Căci știam puțin din istoria ce aveam să o aflu. Și iată că acea zi a sosit! Am văzut filme bazate pe acest subiect, am citit, am văzut documentare, am învățat la școală și totuși vroiam să ajung, să văd totul cu ochii mei. Pot să spun că era un vis de-al meu care a devenit realitate. Am plecat de acasă și mi-am spus: „Ștefana! Totul va fi bine! În sfârșit vei afla cu adevărat ce s-a întâmplat acolo. Nimic nu poate fi rău în asta. Poate că poveștile pe care le-ai auzit au fost puțin exagerate. Totul va fi bine”. Și totuși, locul mi-a demonstrat contrariul. Am ajuns acolo după o noapte lungă și plăcută în care am povestit, am cântat, dar totuși simțeam o neliniște pe dinăuntru…și poate că nu eram singura. Pe cât de gălăgioși și efervescenți fuseserăm pe drum, pe-atât de tăcuți și curioși eram când am ajuns…Locul părea atât de simplu la început. La urma urmei, mergeam să vizităm, nu-i așa? Am obținut căștile la care ascultam povestea tulburătoare, ne-am ales propriul ghid și am pornit spre „aventură”. La intrare, am constatat că astrul auriu ce cuprindea cerul s-a transformat dintr-o dată parcă într-o bilă neagră cu spini, vântul călduț și plăcut s-a întruchipat într-o ceață profundă și zgomotoasă, vocea de femeie care ne povestea trecutul Auschwitzului suna precum miile de țipete ale oamenilor care și-au pierdut viața acolo…Iar eu eram acolo sănătoasă și fericită că acum cunosc această poveste, dar nu am trăit-o. Acel loc îmi împlânta spini în gâtul plăpând, îmi încețoșa imaginea tristă a acelui loc, căci ajunsă acolo îmi doream să nu mai văd nimic și să nu mai spun nimic…Priveam în urma mea pași lăsați pe cărarea pietroasă și nu puteam să înțeleg motivul pentru care un om ar putea crea iadul pe pământ. A fost o excursie cu adevărat extraordinară, din toate punctele de vedere! Am vizitat împrejurimile, am văzut toate lucrurile lăsate în urmă ale oamenilor care au sfârșit acolo: genți, haine, oale, covoare din păr uman, cutii de creme, munți de pantofi, inclusiv jucării de-ale copiilor... A fost un moment atât de trist atunci când am privit jucăriile copiilor. Căci la urma urmei cu toții știm ce înseamnă să fii copil. Am văzut pereți întregi de fotografii cu oameni care au trăit în acel infern…tărâm înfiorător. În dreptul unor imagini se aflau flori. Semn că cineva a fost acolo și și-au amintit probabil de coșmarul pe care l-a trăit aproapele său. Simțeam un gol pe dinăuntru. Iar explicația era simplă. Eram la Auschwitz. Ajunși la Birkenau, nici măcar nu ne-a trecut prin cap că ar putea fi un loc atât de mare. În poze cum de altfel ați văzut probabil cu toții, pare un loc minuscul. Însă nu este așa. Spațiul este aproximativ de 175 de hectare. Vă dați seama care a fost reacția noastră când am pătruns în Birkenau! Câmp al groazei, câmp al morții, sol cu cenușă umană! A fost dureros să simțim cruda realitate, palpabilă a istoriei! Speraserăm să fie legendă, să nu fi fost nimic adevărat! Dar ghidul ne biciuia timpanele cu cinism și bicele erau atât de reale! Am privit cu capul sus și ne-am spus că singurul lucru care îl avem acum de făcut este să sperăm că niciodată nu se va mai naște un al doilea Adolf  Hitler sau Mengele. La Birkenau mirosul era diferit față de Auscwhitz. Aici pot să spun cu adevărat că am simțit pentru prima oară, miros de „MOARTE”. Am fost impresionați să vedem faptul că aici existau plăcuțe din metal comemorative, în memoria victimelor Holocaustului, în limbile țărilor de proveniență a victimelor. Ne-am adunat în jurul plăcuței noastre și am așezat multe lumânărele care în ciuda vântului puternic, ardeau viguros. Plecând capetele, am ascultat rugăciunea sfântă a morților evrei și anume Kadishul, pe care l-a citit Vali, un coleg de-al nostru de liceu. Vreau să specific faptul că aceea a fost cea mai deosebită clipă din toată excursia, cea mai emoționantă. Era o liniște profundă ce se scufunda în sufletele noastre. Nimeni nu spunea nimic. Numai ascultam! Pentru ei, pentru morții noștri și ai altora, Evrei! Doar câte un oftat și acela parcă îngreunat… Iar lacrimile ne-au umezit  genele, chiar dacă nimeni nu a plâns. Mai apoi, ne-am strâns cu toții într-un grup să ne facem o poză cu tricolorul. Deși simțeam că nu este cel mai potrivit moment căci nimeni nu era în stare măcar să schițeze un zâmbet… Însă a fost o excursie minunată și nu ne puteam întoarce acasă fără poze. În final, pot să spun că am plecat de la Auschwitz cu capul sus și poate cu mii de gânduri care se zbat prin rațiunea mea copilărească, dar am învățat un lucru:Viața…este viață! Apăr-o! Și tot viața este un muzeu cu oameni de ceară, care fug speriați de umbre, topindu-se…Nemărginite gânduri nu-i așa? Căutând să aflu părerea fiecărui elev care a fost alături de mine la Auschwitz, am constatat că eram cu toții de aceeași opinie. Pe scurt ar suna cam așa: Noi, elevii din liceul Mihai Eminescu Oradea, vrem să le mulțumim domnilor profesori Duma Daniela și Butiri Alexandru pentru această excursie palpitantă și plină de emoții, care practic ne-a făcut pe toți să ne trezim la realitate, să privim lumea cu alți ochi! Iar pentru cei ce nu au vizitat Auschwitzul, nu le putem spune decât să meargă, cu tot sufletul, să cunoască un capitol al istoriei contemporane, care pe majoritatea, ne-a marcat profund!

Trimite email
joi, 21 noiembrie 2024, 12:38:08 Ora standard a Europei de Est