Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
13 aprilie 2024

Concurs național pentru profesori, în programul LifeLab.

Premii pentru cadrele didactice care documentează și argumentează folosirea la clasă a fișelor educaționale cu aplicații practice de educație financiară la mai multe discipline
Banca Comercială Română (BCR) anunță extinderea programului LifeLab la nivel național, potrivit comunicatului de presă transmis cu ocazia Zilei Educației Financiare. Proiectul își propune să recompenseze profesorii care integrează noțiuni de educație financiară și discuțiile despre bani și comportamente financiare responsabile în predarea disciplinelor lor, la clasă.
Petiția pentru introducerea educației financiare în materiile predate la școală este deschisă și sunt invitați să o semneze cei care vor să susțină această schimbare.
Se pot înscrie toți profesorii care vor să le ofere elevilor lor abordări interesante, captivante și ancorate în realitate, chiar la disciplinele pe care le predau, indiferent de ciclul de învățământ, din orice școală și grădiniță.
Pentru a se înscrie, trebuie doar să își creeze un cont pe platforma Școala de Bani, să descarce materialele educaționale deja publicate în proiectul LifeLab, potrivite pentru materia pe care o predau și să le aplice la clasă.
Evident, profesorii care se înscriu trebuie să documenteze acest demers didactic prin fotografii sau clipuri video, realizate în timpul implementării fișelor la ore, să urce fișierele pe un link de transfer. Apoi, datele profesorului și o mică descriere despre cum a decurs ora și link-ul de transfer vor trebui completate pe pagina proiectului.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
28 martie 2024

Regulile pentru gradația de merit a profesorilor se vor modifica „într-un timp relativ scurt”, anunță Ligia Deca: Nu putem să venim cu revoluții acolo
Ligia Deca, ministrul Educației, a declarat luni, 25 martie, în cadrul unei conferințe de presă, că metodologia gradației de merit pentru profesori va fi revizuită și „e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt”. Pe 11 martie 2024, Ligia Deca spunea că în Ministerul Educației au loc discuții în prezent cu privire la „regândirea gradației de merit” și „regândirea treptelor de salarizare” a profesorilor.
Amintim că ordinul de ministru cu noile reguli pentru gradația de merit a profesorilor, programat să apară de Ziua Păcălelii, în acest an, a fost mutat pe 2 aprilie de Ministerul Educație, potrivit unui document publicat în Monitorul Oficial.
Ministrul Educației a spus luni că lucrează cu specialiștii OCDE pentru un cadru de evaluare de performanță potrivit pentru România: „Un alt sfat al lor este ca acest cadru să nu fie implementat brusc. Este nevoie de pilotare, este nevoie de timp de acomodare și este nevoie de predictibilitate pentru cadrele didactice”, a spus Deca.
„Prima discuție pe care o avem în acest sens este cea legată de revizuirea metodologiei gradației de merit, e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt. Și acolo avem prima discuție. Sigur, nu putem să venim cu revoluții acolo, pentru că, practic, e nevoie de un pic de timp să mergem pe recomandările OCDE.
Recomandările OCDE vorbesc și despre corelarea etapelor de promovare în carieră cu standarde profesionale, deci este vorba de o construcție a carierei didactice mai amplă, este vorba de timp pentru a putea avea rezultate obiective, de tipul evaluării standardizate pentru elevi, ca să poți să ai oglinda valorii adăugate la clasă. Și ne propunem, sigur, să venim cu o serie întreagă de propuneri, dar, din nou, aceste schimbări nu se pot întâmpla peste noapte”, a precizat Ligia Deca...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
12 martie 2024

Peste 12.000 de profesori și aproape 170.000 de elevi și studenți, parte din proiectele educaționale ale organizației Școala de Valori, în cei 14 ani de activitate (P)
Într-o lume într-o continuă schimbare, Școala de Valori continuă și ea să își împlinească misiunea de a călăuzi tinerii să învețe să devină creatorii propriilor vieți. Cu o experiență de 14 ani în crearea de proiecte educaționale, Școala de Valori a impactat pozitiv viața celor aproape 170.000 de elevi și studenți, precum și a celor aproximativ 12.000 de profesori.
Școala de Valori este o asociație non-guvernamentală înființată în 2009, care și-a oficializat activitatea în 2010, începând cu proiectul GROW, acum cunoscut sub numele de growedu.ro. Începând cu anul trecut, asociația și-a extins misiunea și în Diasporă. L’école des Valeurs este primul avanpost Școala de Valori în spațiul european, cu scopul de a susține dezvoltarea personală și profesională a românilor care trăiesc în Diasporă: https://lecoledesvaleurs.eu/ .

Școala de Valori rămâne implicată în susținerea educației la nivel european și în implementarea de proiecte Erasmus Plus, cu accent pe integrarea tinerilor pe piața muncii, deoarece învățarea continuă centrată pe valori este cheia cu care tinerii pot să-și atingă sau, de ce nu, să își depășească potențialul maxim.

În decursul celor 14 ani, Școala de Valori a fost alături de elevii din școala primară la cei din liceele tehnologice sau teoretice, i-a susținut în procesul de alegere a traseului educațional și de carieră. Studenții au cunoscut procesul de transformare al proiectelor Școala de Valori și, acum, sunt gata să fie antreprenori sau angajați cu competențe antreprenoriale, care știu că locul lor este într-un domeniu care să fie în armonie cu abilitățile lor personale. Pentru că profesorii sunt cheia dezvoltării elevilor, Școala de Valori se implică în crearea unor experiențe educaționale unice, interactive și inspiraționale, care vizează nu doar formarea inițială dar și pe cea continuă, adresând competențele de care au nevoie pentru a lucra cu elevii contemporani.

Credem cu tărie în puterea oamenilor de autodepășire...

Astăzi, 13 august, vă facem cunoștință cu... Raven

Întâlnire cu fiii comunei Tulca (serial); episodul Întâlnire cu un scriitor

Astăzi, 13 august, vă facem cunoștință cu... Raven

Sâmbătă și duminică (20 - 21 august 2022), va fi mare sărbătoare în comuna Tulca, după cum am aflat de la domnul primar, ing. Daniel Avrămuț. Primăria Tulca și Consiliul Local organizează o întâlnire de suflet cu fiii comunei, prima ediție!

Cu siguranță că mulți tineri au citit... Raven. În serialul nostru special de astăzi, vom respira o poveste cu și despre Sara Selejan, scriitor printre studenți, o ființă deloc obișnuită să se conformeze unor tipare menite să-i îngrădească exuberanța, imaginația și creativitatea.
,,În toate prezentările autorilor de pe cărți am văzut aceleași lucruri: căsătorit/ă, trăiește alături de soțul ei/soția lui, împreună cu un copil și un câine, a absolvit universitatea... etc. Cred că mie nu mi-ar putea crea nimeni o descriere de genul acela. Ce ar avea de spus?
„Studentă, scrie, citește câteva zeci (uneori, când nu scrie atât de mult, chiar o sută) de cărți pe an, ascultă muzică aproape în fiecare moment al zilei și bea mai multă cafea decât ar trebui". Poate pentru că am avut o viață cât s-a putut de simplă. Am prins acei ani în care știam că, dacă intram în casă să mănânc, existau șanse să nu mai ies să mă mai joc în ziua respectivă. Știți vorba aceea: „Nu merg acasă, că nu mă mai lasă să ies". Nu m-am priceput niciodată să mă prezint, dar unii oameni consideră că știu să spun povești. Deci, azi o să vă spun un fel de poveste care începe așa: Clasele primare și gimnaziale le-am făcut în comuna Tulca, de unde și scriu acum asta. Prin clasa a șaptea am făcut cunoștință cu cititul, când obișnuiam să împrumut cărți de la fostul profesor de geografie și istorie, ceea ce consider că a avut un impact asupra mea.
Poate că, dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu m-aș fi apucat de citit niciodată astfel încât să devină o rutină, o parte din mine la care nu aș mai putea să renunț. Tot în anul respectiv am început să scriu. La început poezii, apoi primele 20 de pagini din ceva ce se presupunea că avea să fie un roman, însă nu a mai ajuns la forma finală. S-ar putea să mai am acele pagini - scrise de mână - pe undeva printre lucruri. Pe atunci nu consideram scrisul nici măcar un vis. Era doar un mod prin care îmi ușuram mintea de atâtea idei. Am reușit cumva să le țin departe de mine până în primul an de liceu. Am absolvit un profil de matematică - informatică intensiv engleză.
Mulți ar crede că există o contradicție între două zone complet diferite - una reală și una umană. Ați fi surprinși cât de bine poți scrie un capitol după ce rezolvi o integrală la matematică. Liceul a fost o perioadă importantă când a venit vorba de scris. În primul an am dat de această aplicație unde oricine poate să-și scrie cărțile și își poate crea o comunitate de cititori minunați. Nimeni nu știa că sunt eu la început. Mi se părea mai în siguranță așa pentru mine. Și mă simțeam mai comod. Am scris prima variantă a primei mele cărți în acel an.
Avea 10.000 de cuvinte. Am șters-o când avea foarte puține lecturi pe platformă din cauza unui sentiment care nu-mi dădea pace. În 2020, când toată lumea a fost nevoită să stea în case și am avut prima jumătate de semestru online, am avut șansa să reiau acele 10.000 de cuvinte și să le rescriu. Puțin știam că din ele se vor face 120.000 și că vor forma primul meu roman „Ploaie grea", cartea care mi-a adus cei mai frumoși cititori.
Când am terminat-o de scris, alte două personaje nu m-au lăsat în pace. Continuau să-mi bântuie mintea și am zis că aș putea să le dau o șansă. Așa că, acela a fost momentul (cuvântul acesta se va repeta de multe ori din anumite motive și vom vedea de ce) în care am început povestea unui alt personaj din „Ploaie grea". Am scris primele capitole, dar lucrurile nu mai funcționau cum am crezut că vor funcționa. Asta m-a făcut să cred că mi s-au terminat cuvintele și că nu voi mai putea spune vreo altă poveste vreodată. Exact când am vrut să închid aplicația Pinterest, o aplicație unde obișnuiesc să salvez mii de poze care mă ajută să scriu uneori, am văzut un citat: „There is someone in my head, but  it's not me".
Într-o traducere: „Am pe cineva în mintea mea,dar nu sunt eu". Atunci a fost momentul în care am găsit cuvintele potrivite și în care un băiat a intrat pe o ușă în mintea mea, întârziind la o oră de istorie în liceu. A fost tot ce aveam nevoie ca să pot scrie  povestea unui personaj ce avea să poarte numele de Raven și să mă ajute să ajung unde sunt azi. Așa că, am lăsat continuarea acelei serii și am scris povestea lui. Nu aveam așteptări mari. Mă bucuram doar să știu că încă mai aveam cuvinte ca să mai pot spune alte povești. Că s-a întâmplat ca cititorii să-l îndrăgească, a fost cu totul altceva. Ceva neașteptat, dar care a meritat din plin. Am finalizat povestea lui în vara respectivă și am rescris-o de la 0 pentru mine, simțind că aș fi putut să spun povestea mai bine. Imediat după aceea am început să primesc mesaje de la cititori în care îmi spuneau că vor mai mult, că își doresc o continuare. Mi-am zis: poate cândva. Știam că anul  următor școlar era chiar ultimul din liceu și că aveam un examen important. Mi-am fixat prioritățile și, când mai aveam timp, mă întorceam la volumul II din seria menționată anterior la care am scris până prin ianuarie, anul trecut când am și finalizat-o. Raven îmi mai bântuia mintea uneori, însă l-am lăsat să stea cu alte personaje din mintea mea care-și așteptau rândul. A urmat anul 2021 în care nu am mai scris nimic până în ziua în care am dat ultima probă a examenului de Bacalaureat.
Ei bine, de aici începe partea interesantă. Cred că era începutul lunii iulie când am luat primul volum din Raven, l-am mai recitit o dată, am mai adăugat/șters paragrafe și l-am trimis la editură spre finalul lunii august. Câtă vreme așteptam un răspuns m-am ocupat de ce aveam nevoie pentru a aplica la facultate și mi-am spus că nu am nimic de pierdut dacă încerc să scriu o continuare. Și am scris și am tot scris, iar nu la mult timp am primit un mail în care mi se spunea că manuscrisul a fost acceptat. Lunile care au urmat au trecut repede.
Facultatea am făcut-o atunci în mediul online, zilele treceau și m-am trezit în luna decembrie, când am ales coperta și am primit manuscrisul tehnoredactat cu niște detalii minunate.
Mai departe lucrurile au decurs așa: februarie - sesiunea (nu am scris nimic), au mai urmat câteva luni de online în care primeam multe poze și mesaje frumoase de la cititori, trăind momente frumoase admirând pozele și citind recenziile lor. Totuși, mi se părea ireal. De la a scrie pe o aplicație online, la a semna cărți în librării? Ce mi s-a părut cel mai real a fost un moment în care, după ce am început facultatea fizic și am început să folosesc trenul ca mijloc de transport mai des, am văzut o persoană citind Raven în fața mea, fără să știe că eu eram cea care a scris cartea. Am păstrat tăcere, aruncând un ochi din când în când la reacțiile ei. Am încercat să relatez ultimul an și jumătate din viața mea, până în prezent, când abia ce încep să conștientizez că urmează să se publice continuarea lui „Raven".
Recunosc că nu am fost deloc pregătită pentru ce avea să urmeze. Oamenii să aibă cărțile mele în bibliotecile lor? Să le găsesc în librării? Să fie nevoie să-mi organizez timpul pe parcursul facultății ca să am timp de toate? Mi se părea imposibil. Nu o să neg, a fost greu, dar a meritat. A meritat, pentru că am învățat multe.
Raven m-a învățat multe, cum ar fi că fiecare om pe care-l întâlnim reprezintă un moment sau o lecție. Cum ar spune April: „Se spune că fiecare om reprezintă o lecție. Tu ești cea mai grea, Raven". Însă, nu am fi noi fără acele lecții. De aceea am menționat de mai multe ori momentele. Raven mi-a spus mie odată că viața aceasta este compusă din momente, ca cele în care oamenii se uitau diferit la mine când le ziceam că urmez un  profil real atât la liceu cât și la facultate, deși scriu.
Unii poate sunt curioși de ce am ales asta. Pur și simplu am făcut-o. Îmi place să am cunoștințe în multe domenii, îmi place să știu multe lucruri.
Tot Raven mai spune că viața este ciudată. Și îl cred. La urma urmei, voiam să-i scriu povestea ca pe o distragere și a ajuns să fie cel mai important personaj al meu acum. El m-a învățat următoarele și aș dori să citez din nota de la finalul volumului I: „Raven m-a învățat că suntem la vârsta la care dăm de cei mai temporari oameni.
Raven m-a învățat că lipsurile se compensează în alte părți. Că mereu există un echilibru.
Raven m-a învățat că fiecare om deține puterea de a se vindeca singur. Asta nu înseamnă că oamenii nu se vindecă unii pe alții, ci fac schimb de bucăți din suflet și dau de unde au mai mult. Din nou, echilibrul.
Vezi, Raven? M-ai învățat ce înseamnă echilibrul când erai pe marginea prăpastiei, pe o ață subțire deasupra unui abis. Acum tu trebuie să înveți să nu mai cauți liniștea făcând gălăgie. O sperii".
Ca orice poveste, ar trebui să am pregătit un final, nu? O să închei aici cu mulțumiri cititorilor mei minunați, ție, care ai ajuns până aici și ai citit o parte din haosul meu și celor de la Editura Creator că s-au ocupat atât de frumos de povestea lui Raven și care mă suportă de fiecare dată când îi înnebunesc cu mesaje.
Vă doresc lecturi frumoase, cititori dragi!
Atașez mai jos un link către pagina de Facebook
și către Raven:
https://www.facebook.com/saradustautor
 
https://www.libris.ro/raven-si-vocile-din-capul-
lui-sara-dust-LIB978-606-029-508-2--p27201230.html?
gclid=Cj0KCQjwl92XBhC7ARIsAHLl9akREcDg7-
BnowblhCcgnnVtnCQFPgXTI_dA7uN21ggJxvAVW-
g2LGwaAgwqEALw_wcB
Sara, și noi îți mulțumim că exiști și că te-am descoperit!
Sperăm ca tot mai mulți să te descopere, să te citească și să te iubească!
Ovidiu Dan
(Vom reveni.)

Trimite email
luni, 29 aprilie 2024, 07:00:56 Ora de vară a Europei de Est