Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Școala de Vară Sino-UE pentru doctoranzi

Experiența Beijingului


Școala de Vară Sino-UE pentru doctoranzi
Prin colaborarea strânsă dintre rectorul Universității Agora din Municipiul Oradea, prof. univ. dr. Ioan Dzitac și prof. dr. Micong Tang de la Universitatea Jiaotong din Beijing, am fost invitat, alături de colegul meu doctorand Șinca George Marius, la Școala Doctorală de Vară Sino-UE pentru Logistică, Informații, Management și Științele Serviciilor, ce s-a desfășurat în Beijing în perioada 24 iulie - 3 august 2016.

Concomitent s-a desfășurat și cea de-a șasea ediție a Conferinței Internaționale pe parte de Logistică, Informatică și Științe ale Serviciilor (LISS 2016), la care articolele ne-au fost acceptate spre publicare.

Voi încerca să detaliez experiența din dublă perspectivă: cea a unui turist ce a călătorit pentru prima dată spre una dintre metropolele lumii contemporane, Beijing și cea a unui cercetător aflat într-o experiență de învățare și expunere a rezultatelor de până acum. Prima parte se va asemăna cu un jurnal de călătorie, ocupând și cea mai mare parte a acestei scrieri, rămânând ca bucata de text alocată activităților academice întreprinse să fie succintă, pentru a nu plictisi pe nimeni.

China e cea mai veche civilizație neîntreruptă a lumii. Au o istorie scrisă veche de 3500 de ani. Chiar și atunci, chinezii erau un popor vechi. Dacă e să vorbim de tehnologie, vestul a reușit să-i prindă din urmă doar în ultimele câteva sute de ani. I-am și depășit, până recent.

China e, totodată, singurul loc din lumea contemporană unde socialismul politic de tip comunist se îmbină cu un capitalism exacerbat (economic vorbind). În China totul e de vânzare, totul e negociabil, totul se mișcă; mai ceva ca în Vest.

Povestea unui turist ce vede întâia oară Beijingul

Beijingul este un oraș cu o populație mai mare ca a României (22 milioane).

În capitala Chinei, vara, ai undeva la 30 de grade pe care corpul le resimte ca pe 45 din pricina umidității excesive și a efectului de seră. Condițiile meteo atrag după sine încercarea de a sta pe cât posibil în interior, în spații bine ventilate. Pentru turiști, acest lucru ar fi inacceptabil, dat fiind faptul că marile monumente ale Beijingului sunt în aer liber. Umiditatea se combină, bineînțeles, cu poluarea generată de o industrializare nebună și de mașini. În mod cert, la ora actuală sunt peste 10 milioane de mașini/motociclete/mopeduri în capitala chineză. Autoritățile au sesizat poluarea produsă din pricina lor, iar acum toate vehiculele Diesel sunt interzise. Totul e benzină, hibrid sau electric. Dacă vrei ceva electric sau hibrid, statul te sponsorizează, în parte, pentru asta. Externalizarea industriilor a luat și ea amploare, iar marii poluanți au fost trimiși în afara Beijingului... ceea ce nu îi ajută extrem de mult pe cetățeni. Se poartă măști cu filtru anti-poluare, se tușește mult... se îneacă multă lume pe străzi de la smog și condens. Am nimerit una dintre cele mai poluate zile din an în timpul șederii noastre... oamenii fiind anunțați seara că au inhalat echivalentul unui pachet de țigări în CO2, fără să fi fumat.

Dacă mergi prin China, lumea te anunță: să nu bei apă de la robinet, să nu mănânci mâncare de pe stradă și să nu încerci să cumperi haine/electronice, pentru că totul e replică. Apă de la robinet n-am băut pentru că apa plată este extrem de accesibilă ca preț și n-a fost nevoie. Dar cu mâncarea e altă chestiune, dat fiind faptul că sunt gurmand. Am învățat din plimbările pe ici-pe colo că singurul mod de a cunoaște cultura gastronomică a unui loc e mâncatul pe străzi: de la tonete dubioase cu oameni zâmbitori, unde totul de la limita igienei, mirosurile te îmbie și preparatul mâncării e un spectacol în sine. Concomitent, am învățat că în fiecare oraș mare, pulsul locului nu se ia doar stând la cozi pe la monumente din ghiduri; ci pe străzi lăturalnice, prin metrouri înghesuite și cartiere muncitorești cu galerii de artă ascunse, cu muzicanți prost-plătiți, moșnegi ce joacă șah și copii care încă bat mingea de asfalt. Am mâncat de la tonete frigărui de cartilagiu și piele de pui, slănină de porc marinată, tabasco cu carne de animal neidentificat (ni se spunea doar să încercăm și să nu punem întrebări al căror răspuns nu vrem să-l aflăm), gâze prăjite în aluat și creveți ne-decorticați mai buni decât în multe restaurante cu pretenții - toate la prețuri infime. În restaurante, prețurile cresc exponențial, iar bariera lingvistică poate constitui o problemă. Dacă meniurile nu au poze, îți va fi greu să comanzi ceva, pentru că se vorbește foarte rar orice limbă străină, chiar și de către personalul hotelurilor cu multe stele.

În China se bea, în cafenele mediocre, cafea mai scumpă ca-n centrul oricărei capitale europene, pentru că nu există o cultură a cafelei și ceaiul foarte bun e la orice colț, că doar ei l-au descoperit.

La cumpărături, totul se negociază.

Sunt mall-uri întregi cu magazine chic și luxos-chicioase ce vând făcături (decente sau impecabile - depinde de buget). Sunt, de asemenea piețe de ,,antichități", unde totul (90%) e nou și învechit prin procese chimice pentru a induce în eroare necunoscătorii. Piețele clasice vând orice lucru imaginabil, de la țelină la gadgeturi moderne. Prețul pentru vestici e de crescut în toate locurile de mai sus cu până la 1000% și procesul de cumpărare implică nervi tari, un apetit pentru negociere și tehnici de actorie rafinate. Vânzătorul le are... dacă le ai și tu, cumperi produse cu până la 90% reducere din prețul afișat.

Chiar și în baruri este nevoie de negociere, spre a evita prețul exorbitant atât al alcoolului, cât și al produselor non-alcoolice. Prețul de meniu nu e niciodată cel final; trebuie să-ți negociezi nota, ce scade sub 50% dacă achiziționezi o cantitate mai mare/cam bei. (,,Gan Bei" pronunțat ,,Cam bei" e salutul paharelor la ei... un fel de ,,Noroc!").

În materie de transport local, Beijing e o capitală pusă la punct. Transportul public este o alternativă perfectă pentru a evita ambuteiajele de pe multele autostrăzi. Liniile de metrou acoperă bine orașul și au aer condiționat - ceea ce e un bonus major. Autobuzele pot suferi și ele din cauza aglomerației de pe drumuri, dar sunt de preferat taximetrelor. Taxiurile sunt ieftine, doar că, străin fiind, riști să cazi în diverse plase; inclusiv să primești bani falși ca rest.

Comunismul contemporan chinezesc se traduce astfel: societatea seamănă foarte mult cu una din Vest, însă mici particularități sunt vizibile pentru omul de rând, chiar și pentru diletanții într-ale politicii - la chestiunile de finețe nu mă voi referi aici. Într-un hotel ce aparținea Universității gazdă (unde se servește și o Rață Peking excepțională), luxul aparent era ruinat de detalii, dând un aer specific hotelurilor românești - cu renume înainte de 1989 - ce au fost renovate de către societățile de stat post-decembriste doar de dragul renovării. Ceea ce ne-a frapat este că la orele prânzului, o domnișoară îngenunchiată spăla cu periuța de dinți travertinul de pe jos, din holul hotelului. Intrigat, am întrebat pe cineva dac-o fi vreo pedeapsă sau vreun pariu pierdut, însă ni s-a spus că așa se face curățenia săptămânal și că ăia e slujba femeii. Într-o altă situație am înțeles că există persoane ce trebuiesc să fie angajate de către stat, doar pentru că...

În fiecare dimineață, un domn cu un ghiozdan/canistră, specific celor ce au de-a face cu stropitul pomilor, stropea iarba din apropierea locului nostru de cazare. Operațiunea dura ore întregi, iar, pe urmă se apuca de plivit buruieni cu mâna. Din nou, fascinat, am mers să-l întreb cu ce stropește și care mai e scopul plivitului. Omul a explicat -greoi, datorită barierei lingvistice - că udă iarba, cu apă.

Atracțiile turistice majore sunt demne de orice fost imperiu ce a avut, măcar sporadic, conducători megalomani. Clădirile care au avut tangență cu împărații Chinei sunt impresionante, iar locuința capilor de dinastie, ,,Orașul Interzis" (The Forbidden City) este, poate, cea mai interesantă dintre ele. Reședința imperială, a cărei construcție a început prin secolul XV se întinde pe 72 de hectare, fiind inclusă în patrimoniul mondial de către UNESCO - drept cea mai mare colecție de structuri antice de lemn din lume.

Palatul de Vară (Summer Palace) este o altă mare atracție turistică. Locul e un ansamblu de grădini, lacuri, palate și temple, ce a fost îmbogățit, treptat, de către dinastiile Chinei, începând cu secolul XII. Pentru persoanele fascinate de tot ce are de oferit China, arhitectural și din punct de vedere peisagistic, acesta e locul de vizitat.

O veche zicală chinezească spune, în dulcele stil patriarhal, că ,,nu ești cu adevărat bărbat până nu te-ai suit pe Marele Zid". Zidul ce străbate o bună parte din China a fost conceput ca un mijloc de apărare în fața hoardelor Mongole, ce au amenințat soarta Imperiului Chinez. Azi, Zidul e, poate, principala atracție turistică a Chinei, fiind considerat și una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne. În contemporaneitate, urcarea la Marele Zid nu presupune vreun gest de bravură și nu pare nicidecum un ritual inițiatic. La o oră și jumătate de mers cu autobuzul, din centrul Beijingului, e una dintre zonele cunoscute de escaladare a zidului. Ajuns la poarta de intrare, ți se expun două opțiuni: urcare cu telescaunul (10 minute) sau plimbare pe jos (30-40 de minute). Eu am preferat varianta mai ușoară, dat fiind faptul că termometrul mai-mai că fluiera de la căldură precum un ceainic uitat deasupra flăcării. Colegul Marius a bătut muntele la pas, obținând stima grupului, dar și un tricou ud leoarcă. Nici hainele mele n-au fost mai uscate, având în vedere că, odată ajuns pe zid, ai o zonă de promenadă destul de lungă, de câțiva kilometri, cu suișuri și coborâșuri, dar cu priveliști ce-ți recompensează însutit efortul.

Despre Școala de Vară

Școala de Vară a reușit să aducă împreună 39 de doctoranzi (24 din țările UE, restul chinezi) dintr-un larg areal academic. Cei mai mulți tineri cercetători erau în curs de specializare în domenii tehnice, însă au fost și câteva excepții, printre care și subsemnatul. Cadrele didactice cooptate de la o serie de universități din întreaga Europă (Ljubljana, Roma, Budapesta, Barcelona), dar și din Maryland, SUA și de la universitatea gazdă din Beijing, au reușit să ofere informații relevante pentru oricare domeniu de interes. Dintre cele mai relevante subiecte amintesc cursurile interactive ce au facilitat: identificarea unor metode empirice în cercetare, cunoașterea unor tehnici noi de scriere a articolelor pentru jurnale internaționale, analizarea diverselor metode de strângere de date și creare de grafice sau managementul de proiect (cu accent pe fazele de cercetare, design și developement). Marius s-a oferit voluntar și a prezentat cercetarea actuală în domeniul securității cibernetice, în cadrul unei sesiuni speciale, organizate pentru a încuraja schimbul de idei.

Cursurile s-au desfășurat în program intensiv (8-9 ore zilnic), însă modul de organizare a permis tuturor doctoranzilor și participarea la evenimente precum cele menționate mai sus. Vizitele la obiectivele istorice anterior precizate au avut loc de asemenea, în cadrul programului școlii de vară. Peste tot am fost însoțiți de către voluntari: tineri care și-au dedicat o parte din timp pentru a ajuta niște ,,laowai" (străini bătrâni) să navigheze, fie până la atracții secundare, fie până la cel mai apropiat supermerket.

La conferința a cărei desfășurare s-a suprapus cu școala de vară am întâlnit, din nou, o serie de cercetători, din toate domeniile imaginabile. S-au prezentat varii lucrări, multe dintre ele fiind cercetări interdisciplinare - dovadă că în multe locuri de pe glob, acest trend capătă proporții. Adaptarea universităților românești la practicele cercetărilor multidisciplinare, în care reprezentanții mai multor domenii complementare au loc la aceeași masă este o provocare pentru viitor. Toate lucrările prezentate vor fi incluse într-un jurnal electronic, sub egida LISS.

Asist. univ. Petrica Dan

Universitatea Agora - Oradea

Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Școala de Vară Sino-UE pentru doctoranzi.